grijire

GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Mai ales în Transilv. și Mold.) 1. Tranz. (Pe cale de dispariție) A avea grijă (de cineva sau de ceva), a purta (cuiva) de grijă, a da toate îngrijirile necesare; a îngriji. Am grijit pămîntul ca pe o carte!... Mergeam singură la plug, dar nu m-am lăsat. VINTILĂ, O. 39. Fată frumoasă și harnică, grijește-mă și curăță-mă de omizi, că ți-oi prinde și eu bine vrodată. CREANGĂ, P. 287. ◊ Fig. Eu mă duc, mîndră, ca mîne Inima la tin’ rămîne... Grijește-mi-o, mîndră, bine! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 338. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Lasă, voinice, nu fi supărat, că în bun loc ai întrat, griji-voi eu și de tine. RETEGANUL, P. III 35. ◊ Refl. S-au grijit și de unele și de altele. SBIERA, P. 132. ♦ A feri de stricăciune, de uzură; a cruța. El își grijea peptarul ca ochii. RETEGANUL, P. V 62. 2. Tranz. A curăța. Scoală, ca să grijim bordeiul. SADOVEANU, P. M. 157. Să grijească casa cum știu ele. RETEGANUL, P. V 61. Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine; apoi o lasă și-și caută de drum. CREANGĂ, P. 287. ◊ Intranz. Grijește prin casă. 3. Tranz. A pregăti. Romîni, să ne grăbim, În șes la vînătoare Pe Dragoș să-nsoțim. Grijiți armele voastre, Curînd să alergăm. NEGRUZZI, S. II 23. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «cu») A aproviziona (pe cineva cu ceva). Tată-său i-au cumpărat carte și l-au grijit de toate cîte-i trebuia. SBIERA, P. 152. 4. Tranz. (Despre preoți) A spovedi și a împărtăși pe cineva. Miu-i nalt și subțirel, Pleacă inima-mi cu el! – Stai, Miule, nu pleca, Vin’ de-i adu inima, Binișor, să n-o smintești, Că n-ai bani ca s-o plătești, Nici lacrămi ca s-o jelești, Nici popă ca s-o grijești. TEODORESCU, P. P. 323. ◊ A-și griji sufletul = a se spovedi, a se împărtăși înainte de moarte. Rogu-te, să fiu îngăduit macar trei zile, în care să-mi grijesc sufletul. CREANGĂ, P. 319. ♦ Refl. A se împărtăși. Nu s-a grijit la paște și la crăciun? DELAVRANCEA, S. 30. 5. Refl. și intranz. A băga de seamă, a lua seama. Te grijește dar, să nu ajungi și tu pe aici. RETEGANUL, P. II 62.

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 sg. și pl. grijeáscă

grijíre s. f., g.-d. art. grijírii; pl. grijíri

GRIJÍ vb. v. căuta, cumineca, curăța, deretica, împărtăși, îngriji, îngrijora, mărturisi, neliniști, păzi, pregăti, prepara, scutura, spovedi, strânge, supraveghea, teme, vedea.

GRIJÍRE s. v. cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit.

A GRIJÍ ~ésc tranz. 1) v. A ÎNGRIJI. 2) A face să se grijească. /<bulg. griža se

A SE GRIJÍ mă ~ésc intranz. 1) v. A SE ÎNGRIJI. 2) bis. (despre credincioși creștini) A primi grijania; a se împărtăși; a se cumineca. /<bulg. griža se

grijì v. 1. a dereteca prin casă; 2. a îngriji: grijiți armele voastre NEGR.; 3. a (se) împărtăși cu sf. cuminecătură. [Sensul material a fost idealizat, îngrijirea fizică devenind o purificare sufletească].

grijésc v. tr. (bg. grižyse, a se îngriji). Curăț: a griji casa, a griji (a cinătui) un purcel după ce a fost tăĭat. Vest. Împărtășesc, cumínec. V. intr. Deretic. V. refl. Vest. Mă împărtășesc. V. îngrijesc.

griji vb. v. CĂUTA. CUMINECA. CURĂȚA. DERETICA. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNGRIJI. ÎNGRIJORA. MĂRTURISI. NELINIȘTI. PĂZI. PREGĂTI. PREPARA. SCUTURA. SPOVEDI. STRÎNGE. SUPRAVEGHEA. TEME. VEDEA.

grijire s. v. CUMINECARE. CUMINECĂTURĂ. EUHARISTIE. ÎMPĂRTĂȘANIE. ÎMPĂRTĂȘIRE. ÎMPARTĂȘIT.

grijí, grijesc, vb. tranz., intranz., refl. – (pop.) 1. A (se) îngriji. 2. A băga de seamă. – Din bg. griža se „a se îngriji” (Scriban, DEX, MDA).