gri

GRI, (2) griuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cenușiu. 2. S. n. Culoare gri (1). – Din fr. gris.

GRI adj. invar. Cenușiu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cenușie. – Din fr. gris.

GRI adj. invar. Cenușiu. Corina apare sus pe scară. E îmbrăcată... într-o rochie gri de voiaj. SEBASTIAN, T. 177. (Poetic) Cri-cri-cri Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii. TOPÎRCEANU, B. 34. ◊ (Substantivat) Lumina cădea numai pe peretele de sus, ca o pată de gri deschis. CĂLUGĂRU, O. P. 450.

gri¹ adj. invar.

gri² s. n., art. gríul; (nuanțe) pl. gríuri

gri adj. invar., s. n., art. gríul

GRI adj. invar. v. cenușiu.

GRI adj.invar. Cenușiu. ♦ s.n. Culoare cenușie. [< fr. gris].

GRI adv. inv., s. n. (de) culoare cenușie. (< fr. gris)

GRI adj. invar. Care este de culoare cenușie; ca cenușa; cenușiu; sur. /<fr. gris.

GRI adj. cenușiu, fumuriu, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, șoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sîngepiu, (turcism înv.) bozafer. (De culoare ~.)

gri-argínt adj. inv. De culoare gri care bate în argintiu ◊ „Noapte ca stofa gri-argint.” Gaz. lit. 19 VII 62 p. 6 (din gri + argint)

gri-fumuríu, -íe adj. Gri cu nuanțe fumurii ◊ „Se recomandă ochelari cu rame subțiri, metalice și cu lentile gri-fumuriu-deschis.” Săpt. 23 IV 76 p. 8 (din gri + fumuriu)

gri adj. invar. (pub.) neutru, neafiliat.

piață gri expr. (pub.) zonă de operațiuni financiare nereglementată din punct de vedere legislativ, propice pentru afaceri ilegale.