grețos

GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scîrbos, dezgustător, respingător. Această podoabă urîtă au făcut pe biata fată atît de grețoasă, cît nime nu se putea apropia să caute la dînsa. SBIERA, P. 296. Un sînge mohorît... umplu văzduhul de un miros grețos. ISPIRESCU, L. 225. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață, care se îngrețoșează repede. Era foarte grețos; te miri din ce i se apleca. CARAGIALE, N. S. 96.

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețós adj. m., pl. grețóși; f. sg. grețoásă, pl. grețoáse

GREȚÓS adj. 1. v. neplăcut. 2. v. dezgustător. 3. v. scârbos. 4. dezgustător, oribil, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 5. scârbos, (reg.) silos. (Lucruri ~oase.)

GREȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care provoacă greață; scârbos; dezgustător. 2) (despre oameni) Care este cuprins cu ușurință de greață. /greață + suf. ~os

grețos a. 1. care aduce greață; 2. fig. desgustător.

grețós, -oásă adj. Care inspiră greață: mîncare grețoasă, om grețos. Care simte ușor greață: om grețos. Adv. În mod grețos: a te purta grețos.

GREȚOS adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 2. dezgustător, dizgrațios, hidos, oribil, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.) 3. scîrbos, (rar) parșiv. (Om ~ în comportări.) 4. dezgustător, oribil, scîrbos, sinistru. (Un rînjet ~.) 5. scîrbos, (reg.) silos. (Lucruri ~.)