gregar

GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = spirit sau instinct care îndeamnă pe unii oameni să se supună orbește, să-și piardă cu totul individualitatea în mijlocul mulțimii din care fac parte. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale și plante) Care trăiește în cete, în grupuri compacte. ◊ Fig. Spirit gregar = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă.

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

gregár adj. m., pl. gregári; f. sg. gregáră, pl. gregáre

GREGÁR, -Ă adj. (Rar; despre animale și plante) Care trăiește în cete, în grupuri. ◊ (Fig.) Spirit gregar = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă. // s.m. 1. Membru al unei facțiuni politice sau al altei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă. 2. (Ciclism) Cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea. [Var. gregario s.m. / cf. fr. grégaire, it. gregario, lat. gregarius < grex – turmă].

GREGÁRIO s.m. v. gregar.

GREGÁR, -Ă I. adj. (despre animale) care trăiește în cete, în grupuri compacte. ♦ (fig.) spirit ~ = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă. II. s. m. 1. membru al unei fracțiuni politice, al unei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă. 2. (ciclism) cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea. (< fr. grégaire, lat. gregarius)

GREGÁR ~ă (~i, ~e) (despre viețuitoare) Care trăiește în grupuri compacte (turme, cete, cârduri). * Spirit ~ spirit de turmă; atitudine de supunere docilă. /<fr. grégaire, lat. gregarius

*gregár, -ă adj. (lat. gregarius, d. grex, gregis, turmă, ceată. V. agreg). Supus ca un soldat, deprins să asculte de șefĭ: spirit gregar. V. rebel și trupete.