gravare

GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

GRAVÁRE, gravări, s. f. Acțiunea de a grava și rezultatul ei; gravură. – V. grava.

GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A săpa o imagine, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

GRAVÁRE, gravări, s. f. Acțiunea de a grava și rezultatul ei; gravură. – V. grava.

GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A scobi în piatră, în lemn, în metal etc. pentru a executa diferite semne sau figuri, în relief sau în adîncime, cu ajutorul unor instrumente sau a unor mijloace chimice speciale, în vederea înfrumusețării obiectelor sau pentru a reproduce ulterior semnele sau figurile. Ceasornicul gros de argint gravat cu o scenă de vînătoare. DUMITRIU, B. F. 124. Lespezi de piatră cioplită... gravate cu inscripțiuni slavone. ODOBESCU, S. II 219.

GRAVÁRE, gravări, s. f. Acțiunea de a grava; săpare în piatră, lemn sau metal a unor litere sau figuri.

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

graváre s. f., g.-d. art. gravắrii; pl. gravắri

gravá vb., ind. prez. 1 sg. gravéz, 3 sg. și pl. graveáză

graváre s. f., g.-d. art. gravării; pl. gravări

GRAVÁ vb. (rar) a scrijeli. (A ~ metalul.)

GRAVÁ vb. v. fixa, rămâne.

GRAVÁRE s. gravură. (Operația de ~.)

GRAVÁRE s. v. fixare.

GRAVÁ vb. I. tr. A săpa în piatră, în lemn, în metal etc. diferite litere sau figuri, în special pentru a obține un clișeu grafic. [< fr. graver].

GRAVÁRE s.f. Acțiunea de a grava și rezultatul ei. [< grava].

GRAVÁ vb. tr. a săpa în piatră, lemn, metal etc. litere sau figuri, în special pentru a obține un clișeu grafic. (< fr. graver)

A GRAVÁ ~éz tranz. (imagini, ornamente, litere etc.) A imprima pe suprafața unui material cu ajutorul unui instrument ascuțit sau al unor procedee tehnice speciale, pentru a obține un clișeu grafic sau în scopuri decorative. /<fr. graver

gravà v. 1. a săpa în metal ori lemn figuri sau litere de reprodus prin tipar; 2. fig. a întipări cu tărie: a grava în memoria sa.

*gravéz v. tr. (fr. graver, d. vgerm. graban, ngerm. graben, a săpa, a grava, d. grab, groapă. V. groapă). Sap litere saŭ figurĭ în metal, în peatră, în lemn. Fig. Întipăresc adînc: a grava ceva în inima (în mintea) cuĭva.

GRAVA vb. (rar) a scrijeli. (A ~ metalul.)

grava vb. v. FIXA. RĂMÎNE.

GRAVARE s. gravură. (Operația de ~.)

gravare s. v. FIXARE.