gratula

GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Astăzi rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. (Germanism rar) A felicita. ◊ Refl. reciproc. Prietenii s-au privit cu bucurie și s-au gratulat. SADOVEANU, V. F. 176.

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulá vb., ind. prez. 1 sg. gratuléz, 3 sg. și pl. gratuleáză

GRATULÁ vb. v. felicita.

GRATULÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) felicita. [Cf. germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari].

GRATULÁ vb. tr., refl. a (se) felicita. (< germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari)

A GRATULÁ ~éz tranz. A trata cu urări de bine în legătură cu un eveniment; a felicita. /<lat. gratulari

gratulà v. a felicita.

*gratuléz v. tr. (germ. gratulieren, d. lat. gratulor, -ári, d. gratus, plăcut). Trans. Bucov. Felicit: îțĭ gratulez c’aĭ învins.

gratula vb. v. FELICITA.