gratificare

GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

GRATIFICÁRE, gratificări, s. f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei. – V. gratifica.

GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

GRATIFICÁRE, gratificări, s. f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei. – V. gratifica.

GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o favoare, o recompensă; a răsplăti.

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificáre s. f., g.-d. art. graficắrii; pl. gratificắri

gratificá vb., ind. prez. 1 sg. gratífic, 3 sg. și pl. gratífică

gratificáre s. f., g.-d. art. gratificării; pl. gratificări

GRATIFICÁ vb. I. tr. A da cuiva o răsplată, a acorda o favoare. [P.i. gratífic, 3,6 -că. / < lat., it. gratificare, cf. fr. gratifier].

GRATIFICÁRE s.f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei; gratificație. [< gratifica].

GRATIFICÁ vb. tr. a acorda o recompensă, o favoare. ◊ (fig.) a atribui cuiva ceva. (< fr. gratifier, lat. gratificare)

A GRATIFICÁ gratífic tranz. (persoane) A răsplăti printr-o gratificație. /<lat. gratificari, fr. gratifier

gratificà v. a acorda un dar, o favoare.

*gratífic, a -á v. tr. (lat. gratífico, -áre și -cor, -cari, d. gratus, plăcut, și fácere, a face). Acord o favoare, o recompensă, o gratificațiune.