gospodăros

GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și manifestă interes, pasiune în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. Care își îngrijește bine gospodăria. Era foarte gospodăros și-i plăcea să se facă fiecare lucru cu rînduială. SADOVEANU, O. A. I 163.

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. sg. gospodăroásă, pl. gospodăroáse

Gospodăros ≠ negospodăros

GOSPODĂRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are calități de gospodar priceput. /gospodar + suf. ~os

gospodărós, -oásă adj. (d. gospodar). Om căruĭa îĭ place să aĭbă o bună gospodărie.

gospodărós, -oásă adj. Econom(icos) ◊ „A prevedea urmările risipei și a acționa în consecință înseamnă a gospodări nu numai propriul buzunar, dar și avuția națiunii. Românul este un om gospodăros, a zis el, și am reținut rezonanța acestui adjectiv: «gospodăros»!” Sc. 11 I 78 p. 1 (din gospodar + -os)