gogoșar

GOGOȘÁR, gogoșari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, cărnoase, sferic-turtite, de culoare roșie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vânzător de gogoși. ♦ Fig. Om mincinos, șarlatan. – Gogoașă + suf. -ar.

GOGOȘÁR, gogoșari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, cărnoase, de formă aproximativ sferică și de culoare roșie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vânzător de gogoși. ♦ Fig. Om mincinos, șarlatan. – Gogoașă + suf. -ar.

GOGOȘÁR¹, gogoșari, s. m. Varietate de ardei gras, de formă rotundă și de culoare verde sau roșie.

GOGOȘÁR², gogoșari, s. m. (Rar) Vînzător de gogoși. ♦ Fig. Mincinos, șarlatan. (Atestat în forma regională gogoșer) Dar... cu gogoșerii Cari umple lumea, zău! m-am calicit. ALECSANDRI, T. 136. – Variantă: (regional) gogoșér s. m.

GOGOȘÉR s. m. v. gogoșar².

gogoșár s. m., pl. gogoșári

gogoșár s. m., pl. gogoșári

GOGOȘÁR ~i m. Varietate de ardei gras, de formă sferică (care la coacere se înroșește). /gogoașă + suf. ~ar

gogoșar m. fig. cel ce spune la gogoși, șarlatan, mincinos: ești un gogoșar de frunte AL.

gogoșár m. Vînzător de gogoșĭ. Fig. Palavragiŭ, mare mincinos. Ardeĭ de forma domateĭ.

ardéi-gogoșár s. m. (bot) Legumă cu caracteristicile ardeiului și ale gogoșarului ◊ „A primit girul de a fi introdus în fabricație soiul de ardei-gogoșar «Timpuriu de Cluj», care a dat recolte de 3540 tone la ha [...] gogoșarii au o greutate medie de 110-140 gr și sunt foarte cărnoși [...]” R.l. 8 III 78 p. 5 (din ardei + gogoșar)

gogoșari s. m. pl. chiloți de damă groși, cu picior.