godinac

godinác s. m., pl. godináci

godinác s. m., pl. godináci

GODINÁC s. v. godac.

godănác, -ă adj. și s. (bg. godinak, de un an, d. godina, an. V. godac, godin). Vest. Băĭat orĭ fată de 10-15 anĭ: Ho, ho, godănacilor, că nu umblă Turciĭ! (CL. 1920, 635). (În Ĭal. chear godinac, godac, godin, purcel). – Și codănac (maĭ ales fem., infl. de coadă, adică „fată care începe a-șĭ împleti coada”). Și godană, în est codană. V. noatîn.

godinác, V. godănac.

godinac s. v. GODAC.