glotal

GLOTÁL, -Ă, glotali, -e, adj. Care aparține glotei, privitor la glotă, din regiunea glotei. – Din fr. glottal.

GLOTÁL, -Ă, glotali, -e, adj. Care aparține glotei, privitor la glotă, din regiunea glotei. – Din fr. glottal.

GLOTÁL, -Ă, glotali, -e, adj. (Anat.) De glotă, care pune în mișcare glota. Mușchi glotali.

glotál adj. m., pl. glotáli; f. glotálă, pl. glotále

glotál adj. m., pl. glotáli; f. sg. glotálă, pl. glotále

GLOTÁL, -Ă adj. (Fon.) Care este emis prin glotă. [Cf. fr. glottal].

GLOTÁL, -Ă adj. care pune în mișcare glota. ◊ (s. f.) consoană articulată la nivelul glotei. (< fr. glottal)

GLOTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de glotă; propriu glotei. Inflamație ~ă. 2) Care se află în regiunea glotei; din regiunea glotei. /<fr. glottal