ginire

GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

giní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 sg. și pl. gineáscă

GINÍ vb. v. observa, vedea, zări.

giní (ginésc, ginít), vb. – (Arg.) A privi, a băga de seamă. Țig. ğan- „a cunoaște” (Graur 156; Juilland 165). – Der. gineală, s. f. (observație); ginitor, s. m. (observator). Cf. geană.

gini vb. v. OBSERVA. VEDEA. ZĂRI.

a gini marginea expr. (intl.) a observa, a remarca, a băga de seamă.

gini, ginesc I v. t. v. gimbili. II v. r. a privi, a se uita.