ghiom

ghĭom, V. ghĭum.

ghĭum și ghĭom n., pl. urĭ (turc. güm și gügüm). Mold. sud. Rar azĭ. Un fel de vas de aramă cu gîtu strîmt de adus apă în casă ca într’o cofă, într’un cofer saŭ într’o cantă.