ghijog

bijog (ghijog) a. și m. Tr. și Mold. cal bătrân, mârțoagă: ce bijog de cal, de iapă. [Din dial. vâj, bătrân, cu sufixul oc (cf. mănzoc)].

ghijóg m. și ghijoágă (oa dift.) f., pl. e (d. ghĭuj și -oagă din mîrțoagă). Est. Iron. Ghĭuj. Mîrțoagă, gloabă: un ghijog (saŭ o ghijoagă) de cal.

ghĭuj m. (cp. cu alb. ghĭuș, bunic). Iron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj, ghijoĭ și ghijog. În Trans. vîj (Rebr. 2, 90) și vîjoĭ.