ghidușie

GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (Fam.) Poznă, glumă, farsă. – Ghiduș + suf. -ie.

GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (Fam.) Poznă, glumă¹, farsă. – Ghiduș+ suf. -ie.

GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (Mold.) Comicărie, caraghioslîc, bufonerie, ștrengărie, poznă, glumă. Pornea la ghidușii de dimineață. LESNEA, I. 46. Să nu-mi scrii vro ghidușie, cum ai totdeauna obiceiul de a-mi scrie pe albumul meu. HOGAȘ, M. N. 50. Ian să vedem ce-mi mai scrie cabazul cel de Tachi? Iar o fi ghidușii de-ale lui. ALECSANDRI, T. 658.

ghidușíe (fam.) s. f., art. ghidușía, g.-d. art. ghidușíei; pl. ghidușíi, art. ghidușíile

ghidușíe s. f., art. ghidușía, g.-d. art. ghidușíei; pl. ghidușíi, art. ghidușíile

GHIDUȘÍE s. 1. v. glumă. 2. v. farsă.

GHIDUȘÍE s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc.

GHIDUȘÍE ~i f. Glumă nevinovată; vorbă sau faptă care provoacă haz; poznă. /ghiduș + suf. ~ie

ghidușie f. Mold. poznă: iar o fi ghidușii de ale lui AL.

ghidușíe f. Meseria de ghiduș. Poznă, farsă, bufonerie.

ghidușie s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUȘLUC.

GHIDUȘIE s. 1. glumă, năzbîtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt., șozenie. (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănie. (A face o ~.) 2. farsă, festă, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, ștrengărie. (pop. și fam.) renghi, șotie, (reg.) năsărîmbă, păcală, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv.) șăncălănie, (prin Transilv. și Munt.) șăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~ii!)