garvan

garvan, ~ă [At: H V, 129 / Pl: ~i, ~e / E: bg garvan] (Pop) 1 sm (Orn) Cioroi. 2 sm (Dep) Poreclă pentru rromi. 3 sf O specie de cioară nedefinită mai îndeaproape.

garván (-ni), s. m. – Cioară. Bg. garvan (DAR).

gărván, gărvani, s.m. – (mit.) Strigoi; muroi: „Nouă gărvăniți, / Din munte viniți, / Cu ochii zgâiți” (Calendar, 1980: 125). – Et. nec., probabil de la garvan „cioară” (< bg. garvan).

gărván, -i, s.m. – (mit.) Strigoi, muroi: „Nouă gărvăniți, / Din munte viniți, / Cu ochii zgâiți” (Calendar 1980: 125). – Probabil de la garvan „cioară” (< bg. garvan).

GARVĂN v. Dinogetia.