galopadă

galopadă sf [At: CONTEMP., 1948, nr. 12, 14/2 / Pl: ~de / E: fr galopade] (Liv) Cursă în galop (1).

GALOPÁDĂ, galopade, s. f. (Rar) Cursă, alergare în galop. – Din fr. galopade.

GALOPÁDĂ, galopade, s. f. (Livr.) Cursă, alergare în galop. – Din fr. galopade.

GALOPÁDĂ, galopade, s. f. (Franțuzism rar) Cursă în galop. Galopada cailor se simte în ritmica uluitoare a pașilor, în avîntul picioarelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 14/2.

galopádă (rar) s. f., g.-d. art. galopádei; pl. galopáde

galopádă s. f., g.-d. art. galopádei; pl. galopáde

GALOPÁDĂ s.f. (Rar) Cursă în galop. [< fr. galopade].

GALOPÁDĂ s. f. 1. cursă de galop. 2. (p. ext.) cursă rapidă. (< fr. galopade)