făuriște

făuriște sf [At: ISPIRESCU, L. 225 / P: ~fă-u~ / Pl: ~i / E: fam² + -iște] (Îvp) Fierărie¹ (1).

FĂURÍȘTE, făuriști, s. f. (Reg.) Atelierul fierarului; fierărie¹. [Pr.: fă-u-] – Faur² + suf. -iște.

FĂURÍȘTE, făuriști, s. f. (Reg.) Atelierul fierarului; fierărie¹. [Pr.: fă-u-] – Faur² + suf. -iște.

FĂURÍȘTE, făuriști, s. f. (Regional) Făurărie, fierărie. Ajunseră la Faurul pămîntului. Aici cum descălecară, se închise în făuriște. ISPIRESCU, L. 225. – Pronunțat: fă-u-.

făuríște (reg.) (fă-u-) s. f., g.-d. art. făuríștii; pl. făuríști

făuríște s. f. (sil. fă-u-), g.-d. art. făuríștii; pl. făuríști

FĂURÍȘTE s. v. fierărie.

făuriște f. fierărie: deschise ușa făuriștii ISP.

făurăríe f. (d. făurar, fáur). Trans. Rar. Ferărie (meseria saŭ atelieru). – Și făuríe și făuríște (lit.).

făuriște s. v. FIERĂRIE.