furtunatic

FURTUNÁTEC, -Ă adj. v. furtunatic.

FURTUNÁTIC, -Ă, furtunatici, -ce, adj. (Rar) Furtunos, impetuos. [Var.: furtunátec, -ă adj.] – Furtună + suf. -atic.

FURTUNÁTEC, -Ă adj. v. furtunatic.

FURTUNÁTIC, -Ă, furtunatici, -ce, adj. Furtunos, impetuos. [Var.: furtunátec, -ă adj.] – Furtună + suf. -atic.

FURTUNÁTEC, -Ă adj. v. furtunatic.

FURTUNÁTIC, -Ă, furtunatici, -e, adj. Furtunos, impetuos. În altă parte, Alexandru își purta calul furtunatic. SADOVEANU, O. I 253. ♦ (Adverbial) Ca o furtună, vijelios. O barcă stă pe țărmul singuratic: Cu ea, ah, cîți pornit-au furtunatic Spre țărmi doriți? NECULUȚĂ, Ț. D. 25. S-aruncă furtunatic spre rob atunci sultanul. COȘBUC, P. I. 53. – Variantă: furtunátec,-ă (SANDU-ALDEA, U. P. 14) adj.

furtunátic (rar) adj. m., pl. furtunátici; f. furtunátică, pl. furtunátice

furtunátic adj. m., pl. furtunátici; f. sg. furtunátică, pl. furtunátice

FURTUNÁTIC adj. v. furtunos, viforos, vijelios.

FURTUNÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) (despre fenomene atmosferice) Care are caracter de furtună. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește intensitate și lipsă de logică. /furtună + suf. ~atic

furtunatic a. ca o furtună, impetuos: tinerețele furtunatice.

furtunátic, -ă adj. (d. furtună). Fig. Aventuros, zbuciumat, agitat: tinereță furtunatică. Te-aĭ coborît furtunatic (Sadov. VR. 1928, 1, 30).

furtunatic adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS.