furou

FURÓU, furouri, s. n. Combinezon. – Din fr. fourreau.

FURÓU, furouri, s. n. Cămașă de zi femeiască; combinezon. – Din fr. fourreau.

furóu s. n., art. furóul; pl. furóuri

furóu s. n., art. furóul; pl. furóuri

FURÓU s. v. combinezon.

FURÓU s.n. Cămașă de zi femeiască, combinezon. [< fr. fourreau].

FURÓU s. n. 1. cămașă de zi femeiască, combinezon. 2. teacă cutanată care acoperă penisul la unele animale (cal, câine etc.). (< fr. fourreau)

FURÓU ~ri n. Articol de lenjerie femeiască confectionat dintr-o țesătură fină combinată cu dantelă, purtat ziua; combinezon. [Sil. fu-rou] /<fr. fourreau

FUROU s. cămașă, combinezon. (~ de mătase naturală.)

róchie-furóu s. f. Rochie dreaptă, în formă de furou ◊ „Blazers [...] rochia de seară-furou, fără spate, drapată după legile artei statuilor.” Săpt. 12 V 72 p. 16. ◊ „Rochiile de casă au decoltee asemenea rochiilor de seară [...] Sunt simple rochii-furou, lungi, brodate cu paiete sau purtate cu o floare mare roșie.” Săpt. 4 VII 75 p. 8 (din rochie + furou, după fr. robe fourreau)