furios

FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, adj. (Despre oameni și animale și despre manifestările lor) Cuprins de furie, mânios. ♦ (Adverbial) Cu furie. ♦ (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic, năprasnic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. furieux, lat. furiosus.

FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, adj. (Despre oameni și animale și despre manifestările lor) Cuprins de furie, mânios. ♦ (Adverbial) Cu furie. ♦ (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic, năprasnic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. furieux, lat. furiosus.

FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Cuprins de furie, mînios, înfuriat. Cînd omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii. REBREANU, R. II 90. Gingașa copilă se simți pătrunsă și înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. ◊ (Substantivat) Apropiindu-se de dugheana lui Leiba, jandarmii îi dezleagă furiosului mîinile. GHEREA, ST. CR. II 138. ◊ (Despre animale) El visă că picase în niște turme de țapi furioși și că d-abia scăpase. BĂLCESCU, O. II 258. ♦ (Adverbial) Cu furie. Țipă furios. 2. (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic. Rîulețul acest neînsemnat se înflă, prăvale orice îi iasă înainte și furios sparge, trage, îneacă. NEGRUZZI, S. I 196. (Poetic) Munții noștri au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor, romînii, torent iute, furios, S-aruncau. ALEXANDRESCU, P. 137. – Pronunțat: -ri-os.

furiós (-ri-os) adj. m., pl. furióși; f. furioásă, pl. furioáse

furiós adj. m. (sil. -ri-os), pl. furióși; f. sg. furioásă, pl. furioáse

FURIÓS adj. 1. îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărât, (înv. și reg.) scârbit, (reg.) năvârlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. v. violent.

Furios ≠ calm

FURIÓS, -OÁSĂ adj. Stăpânit de furie, mânios. ♦ adv. Cu furie. ♦ (Despre elementele naturii) Violent, puternic. [Pron. -ri-os. / cf. lat. furiosus, fr. furieux].

FURIÓS, -OÁSĂ adj. stăpânit de furie, mânios. ◊ (adv.) cu furie. ◊ (despre elementele naturii) violent. (< fr. furieux, lat. furiosus)

FURIÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care manifestă furie în comportare. 2) (despre fenomene) Care se manifestă cu (mare) violență; care se produce foarte puternic. Torent ~. [Sil. -ri-os] /<fr. furieux, lat. furiosus

FURIÓS2 adv. Cu furie. [Sil. -ri-os] /<fr. furieux, lat. furiosus

furios a. 1. care e in prada furiei: nebun furios; 2. care exprimă furie: priviri furioase; 3. foarte violent: furtună furioasă.

*furiós, -oásă adj. (lat. furiosus). Care e în prada furiiĭ: om furios. Care denotă furia: gesturĭ furioase. Fig. Impetuos: vînt furios. Adv. În mod furios: a ataca furios.

FURIOS adj. 1. îndîrjit, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. violent, (fig.) turbat. (O ieșire ~.)