fumăriță

FUMĂRÍȚĂ, fumărițe, s. f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase (Fumaria officinalis). – Fum + suf. -ăriță.

FUMĂRÍȚĂ, fumărițe, s. f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase (Fumaria officinalis). – Fum + suf. -ăriță.

fumăríță s. f., g.-d. art. fumăríței; pl. fumăríțe

fumăríță s. f., g.-d. art. fumăríței; pl. fumăríțe

FUMĂRÍȚĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pământului, iarbă-de-curcă.

FUMĂRÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze înguste, cu flori mici de culoare diferită și cu fructe sferice. /fum + suf. ~ăriță

fumărică f., pl. ele, și -íță f., pl. e (d. fum). Iarbă de curcă, safterea, o buruĭană, (fumária officinális).

FUMĂRIȚĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pămîntului, iarbă-de-curcă.