fugace

FUGÁCI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecător, fugitiv. 3. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi și foarte iuți, bune alergătoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace.

FUGÁCI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecător, fugitiv. 3. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi și foarte iuți, bune alergătoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace.

FUGÁCI, -E, fugaci, -e, adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă. Cai mai buni și mai fugaci. TEODORESCU, P. P. 177. Voinic nebun pe-un cal fugaci. ȘEZ. IV 11. ♦ (Substantivat) Cal. Ilie Buzărlan, dispărut o clipă, se întorcea călare pe un fugaci scurt și voinic ca și dînsul, ca din pămînt crescut. SADOVEANU, O. I 516.

fugáci¹ adj. m., pl. fugáci; f. sg. și pl. fugáce

fugáci² s. m., pl. fugáci

fugáci adj. m., s. m., pl. fugáci; f. sg. și pl. fugáce

FUGÁCI adj. v. fugar, fugitiv, trecător.

FUGÁCI s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.

FUGÁCE adj. invar. Trecător, fugitiv. [< lat. fugax, cf. fr. fugace].

FUGÁCE adj. inv. trecător, fugitiv. (< lat. fugax, fr. fugace)

FUGÁCI ~e adj. 1) și substantival (despre cai) Care aleargă iute; bun de fugă. 2) fig. rar De scurtă durată; fugitiv. /<lat. fugax, ~acis

fugaciu a. care fuge iute: copii fugaci ISP. [Lat. FUGACEM].

fugácĭ, -ce adj., pl. tot așa, ca sugacĭ. Care fuge bine, răpede: caĭ fugacĭ.

fugaci adj. v. FUGAR. FUGITIV. TRECĂTOR.

fugaci s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.