frățesc

FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc.

FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc.

FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; afectuos, devotat. Prietenia și alianța cu Uniunea Sovietică, sprijinul ei dezinteresat și frățesc, sînt izvorul victoriilor noastre de pînă acum, chezășia mersului nostru victorios înainte. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. Întinde frățeasca ta mînă, Cernită de lucru-n uzini, Plugarului vajnic ce ară. BENIUC, V. 128. Primește o frățească îmbrățișare. CARAGIALE, O. VII 29. S-a luptat voinicește alături cu mine și n-a jignit pînă acum întru nimic frățeasca noastră tovărășie. CREANGĂ, O. A. 277.

frățésc adj. m., f. frățeáscă; pl. m. și f. frățéști

frățésc adj. m., f. frățeáscă; pl. m. și f. frățéști

FRĂȚÉSC adj. fratern. (Relații ~.)

FRĂȚÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru frați; de frați; fratern. Ajutor ~. / frate + suf. ~esc

frățesc a. ca la frați: iubire frățească.

frățésc, -eáscă adj. De frate, fratern: ĭubire frățească.

FRĂȚESC adj. fratern. (Relații ~.)