frecvent

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întîmplă adeseori, la intervale de timp scurte; des. Autorul a evitat greșeala frecventă... de a defini personajele negative numai în raporturile dintre ele și de a le arăta avînd relații strînse doar în mediul negativ. V. ROM. decembrie 1953, 290.

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. sg. frecvéntă, pl. frecvénte

FRECVÉNT adj., adv. 1. adj. v. des. 2. adv. v. adesea. 3. adj. v. cunoscut. 4. adj. v. obișnuit. 5. adj. clasic, curent, obișnuit, tradițional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)

Frecvent ≠ rar

FRECVÉNT, -Ă adj. Care se întâmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat. frequens].

FRECVÉNT, -Ă adj. care se întâmplă des, la intervale scurte; obișnuit, curent. (< lat. frequens, fr. fréquent)

frecvént (frecvéntă), adj. – Care se întîmplă des. – Var. frecuent. Lat. frecuentem (sec. XIX), cu pronunțarea germ. (var., cu pronunțarea it.). – Der. frecventa (var. frecuenta), vb. (a merge des într-un loc); frecvență (var. frecuență), s. f. (repetarea deasă a unei acțiuni).

FRECVÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se produce des; repetat la intervale mici. Caz ~. /<lat. frequens, ~ntis

frecvent a. des: vizite frecvente.

1) *frecŭént, -ă adj. (lat. fréquens, -éntis). Des, care se întîmplă des: vizite frecŭente. Adv. În mod frecŭent. – Fals frecvent.

*frequént, ortografie latinizată îld. frecŭent.

FRECVENT adj., adv. 1. adj. des, repetat. (Vizite ~.) 2. adv. adesea, adeseori, des, deseori. (Mergea ~ pe la el.) 3. adj. cunoscut, obișnuit, răspîndit, uzual. (Un obicei ~.) 4. adj. curent, obișnuit, uzual. (Expresie ~.) 5. adj. clasic, curent, obișnuit, tradițional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)