franciză

FRANCÍZĂ, francíze, s. f. Dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii. – Din fr. franchise.^[1]

*francíză s. f., g.-d. art. francízei, pl. francíze

francizá vb., ind. prez. 1 sg. francizéz, 3 sg. și pl. francizeáză

FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

FRANCIZÁ vb. tr. a da caracter francez. (< fr. franciser)

francizà v. 1. a da o formă franceză unei vorbe străine; 2. a deprinde cu apucăturile franceze.

*francizéz v. tr. (fr. franciser). Franțuzesc, fac Francez, deprind cu limba și obiceĭurile franceze: un străin francizat. Gram. Daŭ terminațiune saŭ pronunțare franceză, ca bronșită, dantist îld. bronchită, dentist.

FRANCHÍSĂ (< fr.) s. f. 1. Privilegiu acordat unui dealer pentru distribuirea unui produs. 2. Privilegiu primit de un guvern pentru a utiliza o proprietate publică sau a crea un monopol (monopol fiscal). 3. Autorizație de creare a unei corporații. 4. Impozit pe f. = taxă percepută pe veniturile unei corporații care activează sub numele său propriu. 5. Cheltuieli suportate de asigurator, în cazul în care s-au produs pagubele asigurate.^[1]