fragmentar

FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărâmițat. – Din fr. fragmentaire.

FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărîmițat. Manuscris fragmentar. Expunere fragmentară.

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. sg. fragmentáră, pl. fragmentáre

FRAGMENTÁR adj. incomplet, necomplet, parțial. (Publicarea ~ a unei opere.)

FRAGMENTÁR, -Ă adj. Făcut, format din fragmente; incomplet, fărâmițat. [Cf. fr. fragmentaire].

FRAGMENTÁR, -Ă adj. format din fragmente; incomplet. (< fr. fragmentaire)

FRAGMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care este alcătuit din fragmente; care constă din fragmente. /<fr. fragmentaire

fragmentar a. în stare de fragmente.

*fragmentár, -ă adj. (d. fragment; fr. -entaire). În stare de fragmente: operă fragmentară.

FRAGMENTAR adj. incomplet, necomplet, parțial. (Publicarea ~ a unei opere.)