fosforescent

FOSFORESCÉNT, -Ă, fosforescenți, -te, adj. Care poate produce fosforescență. – Din fr. phosphorescent.

FOSFORESCÉNT, -Ă, fosforescenți, -te, adj. Care poate produce fosforescență. – Din fr. phosphorescent.

FOSFORESCÉNT, -Ă, fosforescenți, -te, adj. Care are fosforescență. De foarte de sus, vîrfurile fosforescente ale Hăsmașului par constelații. BOGZA, C. O. 16. Lupii, cu ochii lor fosforescenți, se mișcă-n nestîmpăr. ANGHEL- IOSIF, C. L. 170. ◊ Fig. Un șir de gămălii fosforescente... spunea vag că acolo trebuie să fie Cladova. GALACTION, O. I 185.

fosforescént adj. m., pl. fosforescénți; f. fosforescéntă, pl. fosforescénte

fosforescént adj. m., pl. fosforescénți; f. sg. fosforescéntă, pl. fosforescénte

FOSFORESCÉNT adj. fosforic, luminos. (Substanță ~.)

FOSFORESCÉNT, -Ă adj. Care prezintă fosforescență, care emite lumină în întuneric. [< fr. phosphorescent].

FOSFORESCÉNT, -Ă adj. care produce fosforescență. (< fr. phosphorescent)

FOSFORESCÉNT ~tă (~ți, ~te) Care emite lumină în obscuritate; dotat cu fosforescență. Animal ~. /<fr. phosphorescent

fosforescent a. ce lucește la întuneric: licuricii sunt fosforescenți.

*fosforescént, -ă adj. (d. fosfor, după delicŭescent, opalescent). Chim. Care lucește la întuneric.

FOSFORESCENT adj. fosforic, luminos. (Substanță ~.)