fluturei
FLUTURÉL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). – Fluture + suf. -el.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
FLUTURÉL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). – Fluture + suf. -el.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
FLUTURÉL, fluturei, s. m. Fluturaș (1). Pînă și flutureii umblau tot doi cîte doi. ISPIRESCU, L. 133. Zbor prin frunze fluturei. BELDICEANU, P. 56. Unde zbor, în care rai, Flutureii de pe plai? ALECSANDRI, P. II 130.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
fluturél s. m., pl. fluturéi, art. fluturéii
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
fluturél s. m., pl. fluturéi, art. fluturéii
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
FLUTURÉL s. v. fluturaș.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
fluturél m., pl. eĭ. Fluture mic.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
fluturel s. v. FLUTURAȘ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
GAILLARDIA Foug., FLUTUREI, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală și America de N, cca 22 specii, erbacee, vivace și anuale, nepretențioase, cu înflorire abundentă și de lungă durată (vara-toamna). Flori portocalii și roșii. Plante de cca 60 cm înălțime (Pl. 35, fig. 204).