flagelator

flagelator, ~oare [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: fr flagellateur] (Rar) 1-2 smf, a (Persoană) care flagelează.

FLAGELATÓR, -OÁRE, flagelatori, -oare, adj. (Rar) Care flagelează. – Din fr. flagellateur.

FLAGELATÓR, -OÁRE, flagelatori, -oare, adj. (Rar) Care flagelează. – Din fr. flagellateur.

flagelatór adj. m., pl. flagelatóri; f. sg. și pl. flagelatoáre

FLAGELATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care flagelează. [Cf. fr. flagellateur].

FLAGELATÓR, -OÁRE adj. care flagelează. (< fr. flagellateur)