fierăstrui

FERĂSTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.

FERESTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.

FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.

FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău).

FERĂSTRUÍ vb. IV v. ferestrui.

FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).[1]

FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.

FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia cu ferăstrăul.

ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă

ferestruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferestruiáscă

A FERESTRUÍ ~iésc tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni

fĭerăstrăĭésc, fe- și -uĭésc v. tr. (d. fĭerăstrăŭ). Vest. Rar. Taĭ cu fĭerăstrăŭ. – În est rar: feresuĭesc, -sluĭesc (ung. fürészelni).