feție

feție¹ sf vz fetie

feție² sf [At: ȚIPLEA, P. P. 68 / V: țâie / Pl: ~ii / E: față + -ie] (Reg) Parte a unui deal, care este în bătaia Soarelui.

fețíe s.f. (reg.) partea de deal expusă la soare, opusă doștinei.

fetíe f. Starea (etatea) de fată. Virginitate. – Rar feție (ca beție d. beat).

fețíe, V. fetie.

fețíe, (fețâie, fățâie), s.f. – Fața unui deal care aproape toată ziua e în bătaia soarelui și prin urmare e loc acomodat pentru sădirea pomilor (Țiplea, 1906). – Din față (< lat. pop. facia) + suf. -ie (MDA).