ferăstruit

ferăstruit¹ sn vz ferestruit

ferăstruit², ~ă a vz ferestruit

FERĂSTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.

FERĂSTRUÍT, -Ă adj. v. fierăstruit.

FERESTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.

FERESTRUÍT adj. v. fierăstruit.^[1]

FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.

FERESTUÍT, -Ă adj. v. fierăstruit.

FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău).

FIERĂSTRUÍT, -Ă, fierăstruiți, -te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu fierăstrăul. [Var.: ferestuít, -ă, ferăstruít, -ă adj.] – V. fierăstrui.^[1]

FERĂSTRUÍ vb. IV v. ferestrui.

FERĂSTRUÍT, -Ă adj. v. ferestruit.

FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).^[1]

FERESTRUÍT, -Ă, ferestruiți, -te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu ferăstrăul. [Var.: ferestuít, -ă, ferăstruít, -ă adj.] – V. ferestrui.^[1]

FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.

FERESTUÍT, -Ă adj. v. ferestruit.

FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia cu ferăstrăul.

ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă

ferestruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferestruiáscă

A FERESTRUÍ ~iésc tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni

fĭerăstrăĭésc, fe- și -uĭésc v. tr. (d. fĭerăstrăŭ). Vest. Rar. Taĭ cu fĭerăstrăŭ. – În est rar: feresuĭesc, -sluĭesc (ung. fürészelni).