fantă

fantă sf [At: MARIAN-ȚIȚEICA, F. II, 67 / V: fen~ / Pl: ~te / E: fr fente] 1-2 (Teh) Deschidere sau crăpătură îngustă. 3 (Îf fentă) Tăietură practicată perpendicular într-un obiect de îmbrăcăminte.

FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente.

FÉNTĂ² s. f. v. fantă.

FÉNTĂ¹, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte.

FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente.

FÉNTĂ² s. f. v. fantă.

FÉNTĂ¹, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte.

FÁNTĂ, fante, s. f. (Tehn.) Deschidere lungă și îngustă într-un perete; crăpătură.

fántă s.f. 1 Deschidere alungită și îngustă (într-un zid) care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2 (fiz.) Deschidere dreptunghiulară îngustă, care permite trecerea unui fascicul de radiație; fereastră. 3 (anat.) Structură care se formează în perioada de dezvoltare embrionară a diferitelor organe, reprezentând o despicătură parțială sau completă a unui organ, care marchează, în general, sediul unui nou orificiu sau fisuri. ◊ Fantă palpebrală = deschiderea dintre pleoape. ♦ Denumire generică pentru o serie de malformații ale feței. 4 Crăpătură liniară în gheață, de mare adâncime. 5 (în forma „fentă”) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fantă la o fustă. • pl. -e. și féntă s.f. / <fr. fente <lat. finditus <findĕre „a despica, a crăpa”.

fántă (deschizătură) s. f., g.-d. art. fántei; pl. fánte

féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte

fántă (tehn.) s. f., g.-d. art. fántei; pl. fánte

féntă (sport, croitorie) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte

FÁNTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.

FÁNTĂ s.f. Deschidere strâmtă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul; crăpătură. [< fr. fente].

FÉNTĂ s.f. (Sport) Mișcare înșelătoare executată pentru derutarea adversarului. ♦ Fandare. [< fr. feinte].

FÁNTĂ s. f. 1. deschidere alungită și îngustă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2. crăpătură liniară în gheață, de mare adâncime. (< fr. fente)

FÉNTĂ s. f. (sport) complex de mișcări executate rapid pentru derutarea adversarului și obținerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte)

FÁNTĂ ~e f. 1) Deschizătură îngustă pentru comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2) v. FENTĂ². [G.-D. fantei] /<fr. fente

FÉNTĂ² ~e f. Tăietură perpendiculară la un obiect de îmbrăcăminte. ~ la o fustă. [G.-D. fentei] /<fr. fente

FÉNTĂ¹ ~e f. sport Manevră de inducere în eroare a adversarului în vederea creării unui avantaj tactic. [G.-D. fentei] /<fr. feinte

FANTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.

FANTĂ deschidere sau secțiune în profilul aerodinamic cu rol de stabilizare, direcție etc.

fentă, fente s. f. păcăleală, înșelăciune.