facțios

facțios, ~oasă [At: GHICA, S. 141 / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr factieux, lat factiosus] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care face parte dintr-o facțiune (1). 3-4 smf, a (Persoană) care urmărește să provoace manifestări împotriva puterii existente Si: (liv) sedițios. 5 av (Rar) în maniera unei facțiuni (1).

FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus.

FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus.

FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Rar) Care face parte dintr-o facțiune, care urmărește să provoace tulburări într-un stat. (Substantivat) Fatuitatea facțioșilor și a demagogilor... este atît de mare și-i orbește și pe unii și pe alții pînă într-atîta, încît își atribuie lor și numai lor evenimentele. GHICA, S. 141.

facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse

facțiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. facțióși; f. sg. facțioásă, pl. facțioáse

FACȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Care participă la o facțiune. ♦ Care caută să producă tulburări într-un stat, într-un oraș. [Pron. -ți-os. / cf. fr. factieux, lat. factiosus].

FACȚIÓS, -OÁSĂ adj. care participă la o facțiune. ◊ care caută să producă tulburări (într-un stat, oraș etc.). (< fr. factieux, lat. factiosus)

facțios a. turburător public.

*facțiós, -oásă adj. (lat. factiosus, care face [lucrează] mult). Sedițios, turburător public, care face parte dintr’o facțiune. Adv. În mod facțios: a lucra facțios.