fabricație

fabricație sf [At: IOANOVICI, TEHN. 354 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fabrication, lat fabricatio] 1-3 (Rar) Fabricare (1-3). 4 Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică. 5 Producție a unei unități industriale.

FABRICÁȚIE, fabricații, s. f. Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc.; producția unei asemenea unități industriale. – Din fr. fabrication, lat. fabricatio.

FABRICÁȚIE, fabricații, s. f. Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc.; producția unei asemenea unități industriale. – Din fr. fabrication, lat. fabricatio.

FABRICÁȚIE, fabricații, s. f. Procesul tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică; fabricare. Se va continua punerea în fabricație a unor noi produse de larg consum. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860.

fabricáție (fa-bri-, -ți-e) s. f., art. fabricáția (-ți-a), g.-d. art. fabricáției; pl. fabricáții, art. fabricáțiile (-ți-i-)

fabricáție s. f. (sil. -bri-, -ți-e), art. fabricáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fabricáției; pl. fabricáții, art. fabricáțiile (sil. -ți-i-)

FABRICÁȚIE s. v. producție.

FABRICÁȚIE s.f. Tehnica de a fabrica; fabricare. ♦ Producția unei fabrici. [Gen. -iei, var. fabricațiune s.f. / cf. fr. fabrication].

FABRICÁȚIE s. f. tehnica de a fabrica. ◊ producția unei fabrici. (< fr. fabrication, lat. fabricatio)

fabricațiúne f. (lat. fabricátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a fabrica: postav de bună fabricațiune. Lucru fabricat: fabricațiune străină. – Și -áție. Ca acțiune, ob. -áre.

FABRICAȚIE s. fabricare, producție. (Procesul de ~.)