eșafoda

eșafoda vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~dez / E: fr échafauder] (Fîr; c. i. piesele unui eșafodaj) A asambla între ele pentru a forma un tot (și a face ca sistemul să funcționeze).

eșafodá vb., ind. prez. 1 sg. eșafodéz, 3 sg. și pl. eșafodeáză

EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].