extirpație

estirpație sf vz extirpație

estirpațiune sf vz extirpație

extirpație sf [At: TURNESCU, MED. OP. 8¹/275^v / V: (înv) est~, estirpațiune (P: ~ți-u~), ~iune (P: ~ți-u~) / Pl: ~ii / E: fr extirpation] (Rar) 1-3 Extirpare (1-3).

extirpațiune sf vz extirpație

EXTIRPÁȚIE, extirpații, s. f. Extirpare. – Din fr. extirpation.

EXTIRPÁȚIE, extirpații, s. f. Extirpare. – Din fr. extirpation.

extirpáție (-ți-e) s. f., art. extirpáția (-ți-a), g.-d. art. extirpáției; pl. extirpáții, art. extirpáțiile (-ți-i-)

extirpáție s. f. (sil. -ți-e), art. extirpáția (sil. -ți-a), g.-d. art. extirpáției; pl. extirpáții, art. extirpáțiile (sil. -ți-i-)

EXTIRPÁȚIE s.f. (Liv.) Extirpare. [Gen. -iei, var. extirpațiune s.f. / < fr. extirpation].

EXTIRPAȚIÚNE s.f. v. extirpație.

EXTIRPÁȚIE s. f. extirpare. (< fr. extirpation)

*extirpațiúne f. (lat. ex-stirpátio, -ónis). Acțiunea de a extirpa. – Și -áție, dar maĭ des -áre.