expropriată

expropriat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: expropria] 1-2 Expropriere (1-2).

expropriat2, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esp~ / P: ~pri-at / Pl: ~ați, ~e / E: expropria] 1-4 smf, a (Persoană, teren, proprietate etc.) care a fost supus exproprierii (1-2).

EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria.

EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria.

EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere, care a fost supus exproprierii. Iată a venit vremea cînd se împart plugarilor și cele din urmă moșii expropriate. SADOVEANU, E. 27. ◊ (Despre persoane) Exploatatorii expropriați. – Pronunțat: -pri-at.

expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte

expropriát adj. m., s. m. (sil. -pri-at), pl. expropriáți; f. sg. expropriátă, pl. expropriáte

EXPROPRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care a fost supus exproprierii. [Cf. fr. exproprié].

EXPROPRIÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a fost supus exproprierii. (< fr. exproprié)

EXPROPRIÁT1 ~tă (~ți, ~te) (despre un bun) Care a fost luat prin expropriere. /v. a expropria

EXPROPRIÁT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a fost supusă exproprierii. /v. a expropria