exponențial

exponențial, ~ă a [At: ELEM. ALG. 205/11, cf. RESMERIȚĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr exponentiel] 1 (Mat; d. curbe, funcții etc.) Care are un exponent variabil, nedeterminat sau necunoscut. 2 (Îs) Creștere ~ă Creștere prin ridicare repetată la o putere. 3 (Pex; îas) Creștere foarte rapidă.

EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel.

EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel.

EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent variabil, nedeterminat sau necunoscut. Ecuație exponențială. Funcțiune exponențială.

exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále

exponențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. exponențiáli; f. sg. exponențiálă, pl. exponențiále

EXPONENȚIÁL adj. v. reprezentativ.

EXPONENȚIÁL, -Ă adj. (Mat.) Cu un exponent variabil, necunoscut. ◊ Ecuație exponențială = ecuație în care necunoscuta intră în exponent. [Pron. -ți-al. / cf. fr. exponentiel, engl. exponential].

EXPONENȚIÁL, -Ă adj. 1. (mat.; despre o cantitate) care are un exponent. ◊ (despre ecuații; și s. f.) care conține necunoscuta la exponent. ◊ (despre fenomene) a cărui lege de variație este o funcție exponențială. 2. reprezentativ pentru o categorie de elemente de același fel. (< fr. exponentiel, /2/ engl. exponential)

EXPONENȚIÁL ~ă (~i, ~e) mat. Care conține drept exponent o necunoscută sau o variabilă. Ecuație ~ă. /<fr. exponentiel

*exponențiál, -ă adj. (d. exponent). Mat. Care are un exponent variabil saŭ necunoscut: funcțiune exponențială. Ecŭațiune exponențială, ecŭațiune în care necunoscuta intră în exponent. S. f. O exponențială.