expirator

expirator, ~oare a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: fr expirateur] 1 Care ajută la expirație (6). 2 (Lin; îs) Accent ~ Accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. 3 (Îvr) Care moare.

EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur.

EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur.

EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirat. Mușchi expiratori. ♦ Accent expirator = denumire a accentului de intensitate, folosită pentru a se indica dependența lui de forța curentului de aer fonator expulzat prin canalul vocal.

expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre

expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre

EXPIRATÓR, -OÁRE adj. Care servește la expirat. ♦ (Fon.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. [Cf. fr. expirateur].

EXPIRATÓR, -OÁRE adj. care servește la expirat. ♦ (fon.) accent ~ = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. (< fr. expirateur)

*expiratór, -oáre adj. Mușchĭ expiratorĭ, care strîng peptu expulsînd aeru.