expertizat

expertiza vt [At: BUL. FIL. III, 185 / Pzi: ~zez / E: fr expertiser] 1-3 A supune unei expertize (1, 3, 4).

expertizat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: expertiza] 1-3 Expertizare (1-3).

expertizat², ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ați, ~e / E: expertiza] 1-3 Care a fost supus unei expertize (1, 3, 4).

EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza.

EXPERTIZÁT, -Ă, expertizați, -te, adj. Care a fost supus expertizei. – V. expertiza.

EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Expertiză + suf. -iza.

EXPERTIZÁT, -Ă, expertizați, -te, adj. Care a fost supus expertizei. – V. expertiza.

expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză

expertizá vb., ind. prez. 1 sg. expertizéz, 3 sg. și pl. expertizeáză

EXPERTIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face o expertiză. [< fr. expertiser].

EXPERTIZÁ vb. tr. a supune unei expertize. (< fr. expertiser)

A EXPERTIZÁ ~éz tranz. A supune expertizei. /expertiză + suf. ~iza

expertizá vb. I A supune unei expertize ◊ „În ceea ce privește construcțiile cu o înălțime sub 4 nivele, din această categorie au fost expertizate 35000 imobile, constatându-se că 6700 au nevoie de consolidări.” R.l. 19 V 77 p. 2 (din fr. expertiser; DT; DN3, DEX-S)