exorbita

exorbitá vb., ind. prez. 1 sg. exorbitéz, 3 sg. și pl. exorbiteáză

EXORBITÁ vb. intr. 1. (despre un astru) a ieși din orbită. 2. (fig.) a întrece măsura; a trece peste ceea ce se cuvine. (după it. esorbitare)