exiguitate

esiguitate sf vz exiguitate

exiguitate sf [At: LM / V: (înv) esi~ / P: ~gu-i~ / Pl: ~ități / E: fr exïguité, lat exiguitas, -tis] (Rar) 1 Micime. 2 Exigență (1).

EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Livr.) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis.

EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Rar) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis.

exiguitáte (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. exiguitắții; pl. exiguitắți

exiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. exiguității; pl. exiguități

EXIGUITÁTE s.f. (Rar) Exigență. ♦ Micime, îngustime. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. exiguité, lat. exiguitas].

EXIGUITÁTE s. f. exigență. ◊ micime, îngustime. (< fr. exiguïté, lat. exiguitas)

*exiguitáte f. (lat. exigúitas, -átis, d. exígus, mic, d. exigere, a exige). Micime, modicitate: exiguitatea uneĭ lefĭ.