exigibil

esigibil a vz exigibil

exigibil a [At: COSTINESCU / V: (înv) esi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exigible, it esigibile] 1 (D. obligații bănești) Care poate fi cerut (în orice moment) de către creditor Cf scadent. 2 (Îs) Obligație ~ă Obligație a cărei executare poate fi cerută de către creditor imediat. 3 (D. o îndatorire, o obligație etc.) Care trebuie îndeplinită neapărat.

EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible.

EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible.

EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre sume de bani) Care poate fi cerut, asupra căruia se pot ridica pretenții. Datorii exigibile la o anumită dată.

exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile

exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. sg. exigíbilă, pl. exigíbile

Exigibil ≠ inexigibil

EXIGÍBIL, -Ă adj. Care se poate cere, asupra căruia se pot ridica pretenții. ♦ (Jur.; despre obligații) Care trebuie îndeplinit în orice caz. [< fr. exigible].

EXIGÍBIL, -Ă adj. 1. care poate fi cerut. 2. (jur.; despre obligații) care trebuie îndeplinit în orice caz. (< fr. exigible)

exigibil a. care se poate exige: impozitul este exigibil pentru toți cetățenii.

*exigíbil, -ă adj. (d. exig; fr. -ible). Care poate fi exis: impozitu (!) e exigibil tuturor cetățenilor.