exhibiționism

exhibiționism sn [At: CAMIL PETRESCU, P. 10 / V: (înv) exi~ / P: ~ți-o~ / Pl: ? / E: fr exhibitionnisme] 1 Mania de a face exhibiții (1). 2 (Med) Perversiune sexuală care constă în expunerea în public a organelor genitale.

exibiționism sn vz exhibiționism

EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. Mania, înclinarea de a face exhibiții. 2. (Med.) Perversiune sexuală constând din expunerea în public a organelor genitale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionnisme.

EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. Mania, înclinarea de a face exhibiții. 2. (Med.) Perversiune sexuală constând din expunerea în public a organelor genitale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionnisme.

EXHIBIȚIONÍSM s. n. Mania de a face exhibiții. Oroarea ei de exhibiționism, fie și psihologic, fusese mai tare. CAMIL PETRESCU, P. 10. – Pronunțat: -ți-o-.

exhibiționísm (-ți-o-) s. n.

exhibiționísm s. n. (sil. -ți-o-)

EXHIBIȚIONÍSM s.n. 1. Mania de a face exhibiții. 2. Impulsie morbidă de a-și expune în public organele genitale. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. exhibitionnisme].

EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. mania de a face exhibiții. 2. impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente. (< fr. exhibitionnisme)

EXHIBIȚIONÍSM n. Înclinație spre exhibiții; mania de a face exhibiții. /<fr. exhibitionnisme