exhibitoriu

esibitoriu, ~ie a vz exhibitoriu

exhibitoriu, ~ie a [At: DN² / P: ~to-riu / Pl: ~ii / E: fr exhibitoire, lat exhibitorius) 1-2 (Liv; rar) De exhibiție (1-2).

EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Livr.) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire.

EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Rar) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire.

exhibitóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. exhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. exhibitórii

exhibitóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. exhibitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. exhibitórii

EXHIBITÓRIU, -IE adj. (Liv.) De exhibiție. [Pron. -riu. / < fr. exhibitoire, lat. exhibitorius].

EXHIBITÓRIU, -IE adj. de exhibiție. (< fr. exhibitoire, lat. exhibitorius)