exemplaritate

exemplaritate sf [At: SCRIBAN, D. / P: eg-zem~ / Pl: ~tăți / E: fr exemplarité] (Rar) Caracter al unui lucru exemplar (2).

EXEMPLARITÁTE s. f. Caracterul unui lucru corect, exemplar². [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplarité.

EXEMPLARITÁTE s. f. Caracterul unui lucru corect, exemplar². [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplarité.

exemplaritáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplaritắții

exemplaritáte s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exemplarității

EXEMPLARITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul unui lucru exemplar. [Cf. fr. exemplarité].

EXEMPLARITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este exemplar. (< fr. exemplarité)

*exemplaritáte f. Calitatea de a fi exemplar. – Ob. egz- (după fr.).

exemplaritáte s. f. (livr.) Caracterul a ceea ce este exemplar ◊ „Dintre ultimele premiere radiofonice, «Eclipsa» de L.T [...] reține atenția nu numai prin exemplaritatea distribuției, dar și prin virtuțile textului.” R.lit. 26 II 76 p. 17 (cf. fr. exemplarité; DEX, DN3)