excoriațiune

excoriație sf [At: ENC. ROM. / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: fr excoriation] Ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor Si: julitură, (rar) excoriere.

excoriațiune sf vz excoriație

EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. excoriation.

EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. excoriation.

excoriáție (-ri-a-ți-e) s. f., art. excoriáția (-ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (-ți-i-)

excoriáție s. f. (sil. -ri-a-ți-e), art. excoriáția (sil. -ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (sil. -ți-i-)

EXCORIÁȚIE s. v. eroziune.

EXCORIÁȚIE s.f. Distrugere a stratului superficial al pielii; julitură, zgârietură; excoriere. [Gen. -iei. / < fr. excoriation].

EXCORIÁȚIE s. f. excoriere. (< fr. escoriation)

EXCORIAȚIE s. (MED.) eroziune.