excomunicațiune

escomunicație sf vz excomunicație

escomunicațiune sf vz excomunicație

escomunicăciune sf vz excomunicație

excomunicație sf [At: I. GOLESCU, C. 158r / V: (îvr) escomunicăciune, (înv) esc~, escomunicațiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr excommunication, lat excommunicatio, -onis] 1-4 (Asr; șîf escomunicațiune) Excomunicare (1-4).

excomunicațiune sf vz excomunicație

*excomunicațiúne f. (lat. excommunicátio, -ónis). Afurisire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.